adevarul.ro/news/eveniment/scrisorile-nigeriene-filmul-escrocherii-1_50ba081f7c42d5a663b0faec/index.htmlScrisorile nigeriene, filmul unei escrocherii
În lumea reală, banii nu pică din cer. Totuşi, „afaceriştii” nigerieni amăgesc mii de persoane din întreaga lume cu promisiunea unui câştig mare fără efort. Nu vă lăsaţi păcăliţi!
Când primeşti un e-mail de la „un om de afaceri” nigerian care îţi propunere o afacere confidenţială, în urma căreia ai câştiga sute de mii sau chiar milioane de dolari, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să apeşi tasta Delete. Nu pierzi şansa unui câştig financiar uşor, ci doar eviţi o înşelătorie care te-ar putea costa economiile de-o viaţă. Pe Peter Hathaway, un american din Seattle, credulitatea l-a costat 30.000 de dolari – economiile familiei sale, împrumuturi de la prieteni şi părinţi. „Păcăleala nigeriană” l-a adus în pragul sinuciderii. Povestea sa a fost transpusă într-un film de scurtmetraj de Sorin Mihailovici, un fost jurnalist român care a devenit regizor de film în Canada. Plecat în 2001 din România, Mihailovici a urmat programul de Design Studies de la Grant MacEwan College din Edmonton. Pelicula sa de absolvire, „419: The Nigerian Scam”, bazată pe povestea reală a unui prieten apropiat, a fost selectată pentru proiecţie la West Hollywood International Film Festival, în vara acestui an, iar în septembrie a câştigat premiul pentru cel mai bun film studenţesc la Rappahannock Film Festival din Fredericksburg, Virginia. „Unul din prietenii mei are un business şi a intrat într-o afacere cu un nigerian. Afacerea părea bună, însă în timp a trebuit să facă nişte cheltuieli care erau considerate drept investiţii”, povesteşte Mihailovici, în exclusivitate pentru „Adevărul de duminică”. „După ce a pierdut banii, a căzut în depresie rău de tot. Nu mai era el, nu ştiam ce i se întâmpla. Era ciudat. Mi-a luat câteva luni să îl fac să vorbească şi m-a impresionat drama lui. Ăsta a fost motivul filmului meu.” Regizorul a filmat docudrama „419: The Nigerian Scam” cu numai 180 de dolari. El nu a trebuit să plătească pentru camere, lumini sau microfoane, pe care le-a avut de la Grant MacEwan College, şi i-a convins pe actori să joace pe gratis, „spunându-le că, dacă filmul va fi văzut de cine trebuie, poate fi o bună rampă de lansare pentru ei, în viitoarea carieră”. A filmat în High Definition, aşa că nu a avut nevoie de casete, şi a făcut singur montajul filmului. Singurele cheltuieli au fost pentru „stock footage” - câteva scene din Nigeria - mâncare pentru actori şi benzină. Povestea lui Peter Hathaway - realizatorul nu a folosit numele real al victimei - începe cu un e-mail prin care primeşte o ofertă de afaceri de la un preşedinte al unei companii petroliere din Nigeria. Deşi afacerea nu reuşeşte să se finalizeze din cauza unor motive independente de cei doi, ei rămân în contact pentru viitoare parteneriate şi, în timp, dezvoltă o relaţie de prietenie, până când nigerianul câştigă pe deplin încrederea americanului. Atunci, sub pretextul că, în anii cât a fost preşedinte al companiei de petrol, a pus 2,4 milioane de dolari - bani negri, veniţi din comisioane ilicite - într-un „security box” din Olanda, nigerianul îi sugerează lui Hathaway să se ducă să îi ridice banii din Amsterdam şi să îi pună într-un cont bancar pe numele său. Astfel, nigerianul ar fi putut accesa banii fără să justifice în faţa guvernului nigerian de unde are două milioane de dolari. Omul de afaceri american acceptă oferta, în urma acesteia urmând a păstra 700.000 de dolari. Cu gândul numai la imensa avere pe care ar încasa-o din această înţelegere, americanul îşi pierde minţile şi începe să facă totul numai pentru a duce la bun sfârşit afacerea. În acest moment, Peter Hathaway devine un „mugu” – cum e numit în „imnul” „419”, „I Go Chop Your Dollar”, cântat de popularul artist nigerian Osuofia (pe numele său real Nkem Owoh) - un „fraier” care plăteşte diferite avansuri şi comisioane neprevăzute şi sfârşeşte prin a fi ruinat. „Bineînţeles, pare penibil la prima vedere să crezi că ai câştigat un milion de dolari aşa de uşor. Numai că, dintr-un milion de oameni care primesc e-mailul, se găsesc şi «clienţi»”, conchide Mihailovici. Anual, peste 50.000 de oameni din întreaga lume cad victime înşelătoriei nigeriene, care a produs în ultimii 20 de ani peste cinci miliarde de dolari, potrivit surselor citate pe site-ul filmului,
www.419thenigerianscam.com. Banii gratis sunt o afacere copioasă Scrisorile nigeriene provin de la mici escroci care operează din internet café-uri de cartier din Nigeria sau din alte ţări africane. Ei trimit milioane de e-mailuri în lumea întreagă, pe un ton cordial, dar în cea mai mare confidenţialitate, prin care vor să-i convingă pe expeditori că sunt oameni de afaceri, avocaţi sau oficiali nigerieni. Cum funcţionează „Oficialul” cere ajutorul destinatarului pentru a depune în contul acestuia între 10 şi 60 de milioane de dolari, bani proveniţi din afaceri dubioase. În schimul serviciului făcut, acesta va primi un comision de până la 30% din sumă. Victimei i se cer datele de contact şi numărul de cont şi i se trimit în schimb documente modificate grosolan, dar care par oficiale pentru un neiniţiat. Scopul şarlatanului este să îl convingă pe „mugu” de succesul garantat al aranjamentului, astfel încât el să fie dispus să investească sume mari când intervin probleme. Şi piedicile nu întârzie să apară. În etapa următoare, un oficial va cere o mită sau va apărea o taxă neprevăzută, care va trebui avansată de victimă pentru succesul afacerii. Fiecare nouă taxă ar trebui să fie ultima, dar invariabil există erori şi scăpări care sunt descoperite de nigerieni şi este nevoie de noi plăţi, astfel încât frauda se poate întinde pe multe luni. În alte variante ale scrisorilor nigeriene, destinatarii sunt anunţaţi că au câştigat un premiu fabulos la o loterie la care nu-şi amintesc să se fi înscris, şi li se cer datele de cont bancar, află că sunt moştenitorii unei persoane care a murit într-un accident aviatic şi tot ce trebuie să facă este să plătească taxele de moştenire sau li se cere ajutorul pentru a dona mari sume de bani în scopuri caritabile, sume din care vor obţine, desigur, un comision. Forma evoluată este o propunere frauduloasă bazată pe o afacere de proporţii multinaţionale (petrol, aur, diamante, aparatură medicală, vaccinuri, investiţii, construcţii sau contracte pentru servicii). Adesea, afacerea propusă are legătură cu domeniul de activitate al victimei, iar aceasta este rugată să facă dovada experienţei anterioare în importul sau exportul de bunuri şi servicii înainte de a primi prima solicitare de plată. „Ei vin cu un plan elaborat care are sens şi profită de naivitatea oamenilor de afaceri, în special din America de Nord, care cred în onestitatea partenerului de afaceri”, spune Sorin Mihailovici, realizatorul filmului „419: The Nigerian Scam”. O fraudă cu tradiţie Cea mai veche înşelătorie asemănătoare cu scrisorile nigeriene, povestea „prizonierului spaniol”, datează din anii 1920. La acea vreme, oamenii de afaceri erau contactaţi de o persoană care încerca să scoată dintr-o închisoare spaniolă vlăstarul unei familii bogate. Desigur, părinţii urmau să-l umple de bogăţii pe cel care ar fi ajutat la eliberarea fiului lor. Cei păcăliţi plăteau pentru o încercare nereuşită de evadare după alta, în vreme ce prizonierul fictiv rămânea în închisoare. Înşelătoria nigeriană („Advance Fee Fraud”, „The Nigerian Connection” sau „419 Fraud”) se practică încă din anii ’70. Responsabilii sunt de obicei africani care operează la nivel global. Majoritatea solicitărilor provin din Nigeria şi din alte ţări vest-africane, precum Ghana, Togo, Liberia, Sierra Leone sau Coasta de Fildeş. Uneori, pot veni şi din ţări europene, precum Marea Britanie, Olanda sau Spania. Între 1980 şi 1990, fraudatorii au avansat de la scrisori la faxuri, apoi au început să bombardeze căsuţele electronice cu astfel de spamuri, ţintind în general statele vorbitoare de limba engleză. În intervalul august-noiembrie 1998, poşta australiană a confiscat 4,5 tone de corespondenţă (1,8 milioane de plicuri). În 2002, Departamentul de Justiţie al Statelor Unite a câştigat prin hotărâre judecătorească dreptul de a deschide toată corespondenţa expediată din Nigeria care trecea prin aeroportul JFK cu destinaţia New York. 70% din scrisori conţineau oferte de afaceri pe sistemul „419”. În prezent, propunerile de afaceri pot veni nu doar prin poştă, fax şi e-mail, ci şi prin grupuri de chat, pagini web de întâlniri şi matrimoniale şi chiar prin prezentare personală, la uşă. Câştiguri moderate, victime multe Potrivit unor raporturi oficiale, „schema” se situează, ca dimensiune a profitului, între a treia şi a cincea afacere din Nigeria, după petrol, gaze naturale şi cacao. Banii furaţi sunt rareori recuperaţi, deşi autorităţile nigeriene au făcut progrese în acest sens în ultimii anii. Totuşi, implicarea unora dintre autorităţi nu este exclusă. „E ca peste tot, unde ai pile şi relaţii să dai o şpagă, se rezolvă”, spune Mihailovici. Compania olandeză Ultrascan Advanced Global Investigations, specializată în depistarea crimei organizate la nivel internaţional, a anunţat că în lume la ora actuală sunt în jur de 300.000 de şarlatani care practică frauda „419”, iar numărul lor creşte cu 3% în fiecare an. Totuşi, banii pe care îi „storc” de la fiecare victimă sunt mai puţini, pentru că mulţi dintre escroci s-au specializat în scheme cu profit mic, cu rată mai mare de succes. Câştigurile per victimă variază între 15.000 şi 210.000 dolari pe o perioadă de la un an la un an şi jumătate, potrivit Ultrascan. Victimele cu pierderi mari sunt în general persoane educate care au intrat în contact cu forma originală a schemei „419”, plătirea unei taxe în avans. De vină e lăcomia În centrul fraudei cu scrisorile nigeriene este lăcomia. Fie că se află într-o situaţie financiară delicată, fie că pur şi simplu se gândeşte că nu-i strică un câştig în plus, „mugu” vrea să obţină bani fără să muncească pentru ei. „Motivul principal pentru care o persoană intră în acest tip de păcăleală nu e numaidecât câştigul financiar. Este dorinţa de a găsi «scurtături», aşa cum mulţi dintre noi facem în viaţă, de a obţine lucrurile cu mai puţin efort decât se face în mod obişnuit”, spune psihologul Lena Rusti de la clinica Mentarex Consult. „Asta ne dă nu doar câştigul în sine, ci şi satisfacţia unei superiorităţi date de modul în care am obţinut lucrurile.” Pe de o parte, de vină poate fi lăcomia, speranţa unui câştig mare în timp scurt, dar dincolo de asta, pentru unii intrarea într-o „afacere” perdantă pe bază de scrisori nigeriene poate fi o provocare: vor “să demonstreze că ei nu pot fi păcăliţi, că pot stăpâni regulile jocului şi chiar pot păcăli ei pe alţii”. În ecuaţie mai intră şi naivitatea – „persoana se simte specială că tocmai ei i se adresează un astfel de mesaj de încredere, percepe mesajul ca fiind veridic, tocmai pentru că este alcătuit logic şi de către o persoană ce pare a avea autoritatea”, arată Lena Rusti. În realitate, spammerii folosesc programe care scanează serverele din lume în căutare de adrese de e-mail, explică George Hari Popescu, asistent universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Ei colectează adrese care nu sunt protejate antispam. Potrivit Inspectoratului General al Poliţiei Române, „orice utilizator al internetului, a cărui adresă de poştă electronică a devenit publică (de exemplu, a postat un anunţ pe un site privind vânzarea unui bun) poate primi cel puţin o astfel de scrisoare”. Şarlatanii „trimit acelaşi e-mail la un milion de oameni din întreaga lume, iar dintr-un milion se găsesc patru-cinci să creadă şi să răspundă pozitiv. Dacă îi păcălesc pe fiecare din aceştia cu câte 20.000 de dolari, fac avere în mai puţin de un an”, spune Mihailovici. Începătorii de pe net, potenţiale victime Deşi e veche de când internetul, înşelătoria nigeriană mai funcţionează încă şi mai face victime „pentru că generaţiile de astăzi care folosesc internetul sunt mult mai credule şi mai deschise la acceptarea unor mesaje nesolicitate”, spune George Popescu. „Unii dintre tinerii utilizatori de internet sunt chiar promotorii unor scamuri, prin propagarea lor prin reţelele sociale şi mesageria instantanee. Pe de altă parte, mai funcţionează pentru că, poate, cei care au pornit-o au avut ceva profit şi continuă campania de prostire.” În opinia lui Popescu, cele mai predispuse victime sunt tinerii începători în lucrul pe internet sau persoanele în vârstă care au învăţat să lucreze cu calculatorul în perioada ultimilor ani. „În general, persoane cu o anumită disponibilitate sufletească.” „Naivul este fie o persoană care nu are cunoştinţe despre acest tip de fraudă, fie una care nu are suficiente cunoştinţe şi crede că poate fi mai isteaţă decât ceilalţi, încercând să demonstreze că ea poate reuşi unde alţii nu au făcut-o”, confirmă şi Lena Rusti. Foloseşte-ţi creierul! Apărarea de scrisorile nigeriene este de bun-simţ. „E simplu: dacă nu cunoşti expeditorul şi nici nu sunt indicii că ar fi o persoană care te-a contactat datorită activităţii tale din online sau din offline, ignoră mesajul. Pe de altă parte, un om de afaceri nu-ţi va cere un parteneriat dacă tu nu ai făcut vreodată afaceri, nu ai un site personal, nu ai blog, nu lucrezi online etc. Şi oricum nu ţi-l va cere într-o engleză proastă”, avertizează Geroge Hari Popescu. Ce trebuie să faci când primeşti un e-mail cu o ofertă de afaceri de la un nigerian? „Foloseşte-ţi creierul”, sugerează autorii site-ului care indexează scamuri
www.hoaxbusters.org. „În niciun caz nu le da bani autorilor. Cum îţi dai seama că e o păcăleală? Simplu: oferta e prea bună pentru a fi adevărată. În lumea reală, nu primeşti un milion de dolari fără să faci nimic. Nu răspunde la mail. Şterge-l!” Potrivit Inspectoratului General al Poliţiei Române, în România au fost semnalate puţine cazuri în care frauda cu „scrisorile nigeriene” să fie finalizată şi banii să fie expediaţi. Câteva zeci de sesizări au ajuns la poliţie în ultimii ani. Majoritatea au provenit de la persoane care au înţeles că este vorba despre o escrocherie, motiv pentru care nu au dat curs celor solicitate şi au refuzat să trimită sumele solicitate. Din cazurile semnalate până în prezent, nu au existat situaţii în care să se identifice persoane din România care să fi încercat să obţină bani prin acest mod de operare. Filtrele de spam ale conturilor de e-mail detectează scrisorile nigeriene, care ajung la „mesaje nedorite” şi pot fi şterse cu un singur click. Pentru cei care consideră însă că ignorarea scrisorilor „419” nu e de ajuns, s-a inventat „scambaiting-ul”. Utilizatorii unor site-uri specializate ca
www.419eater.com se concentrează pe „păcălirea păcălicilor”. Ei le răspund nigerienilor în scopul de a-i expune, a-i face de ruşine şi – foarte important – a-i face să-şi piardă timpul pe piste false, care nu le vor aduce bani.
